A fost numita „Revolutia tacuta din Islanda” si nu a fost mediatizata de presa.
Despre eveniment circula insa articole pe internet:
http://www.taringa.net/posts/noticias/9443668/Islandia-revolucion-silenciosa.html
Articolul, tradus:
„În Islanda, ţara în care Guvernul a fost demis în totalitate, marile bănci au fost naţionalizate, s-a decis să nu se plătească datoria creată în Marea Britanie şi Olanda, din cauza politicii lor financiare rău intenţionate şi s-a creat un grup popular pentru a rescrie Constituţia.
Şi toate acestea paşnic. O revoluţie împotriva puterii care ne-a adus la criza actuală. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani: Ce se întâmplă dacă alţi cetăţeni UE vor lua exemplu?
Iată pe scurt, istoria evenimentelor:
2008. Se naţionalizează cea mai mare bancă din ţară. Se prăbuşeşte moneda, bursa îşi suspendă activitatea. Ţara este în stare de faliment.
2009. Protestele populare din faţa Parlamentului fac să fie convocate alegeri anticipate şi provoacă demisia primului-ministru şi a membrilor Guvernului în bloc. Continuă situaţia economica nefavorabilă.
Printr-o lege se propune rambursarea datoriei către Marea Britanie şi Olanda având de plată suma de 3.500 de milioane de euro, o sumă pe care toate familiile islandeze să o plătească lunar pentru următorii 15 ani la 5,5% dobândă.
2010. Oamenii ajung să iasă în stradă şi cer ca această lege să fie supusă referendumului. În ianuarie 2010, preşedintele refuză să o ratifice şi anunţă că se va consulta poporul. La referendumul, organizat în luna martie, 93% din voturi au fost împotriva acestei legi.
Pentru toate acestea, Guvernul începe o anchetă pentru a rezolva responsabilităţile legale ale crizei. Începe arestarea mai multor bancheri seniori şi directori. Interpolul emite un ordin, şi toţi bancherii implicaţi, pleacă din ţară.
În acest context de criză, se alege o adunare pentru a elabora o nouă Constituţie care să includă lecţiile învăţate în urma crizei şi pentru a înlocui pe cea curentă, o copie a Constituţiei daneze. Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetăţeni fără afiliere politică, din 522 care şi-au depus candidaturile, pentru care era necesar să fie majori şi să aibă sprijinul a 30 de persoane.
Adunarea constituţională începe activitatea în februarie 2011. Prezintă un proiect de Constituţie bazată pe recomandările poporului din diverse reuniuni din întreaga ţară. Noua Constituţie trebuie să fie aprobată de către actualul Parlament şi de cel care se va forma după alegerile legislative.
Aceasta este scurta istorie a Revoluţiei din Islanda: demisia Guvernului în bloc, naţionalizarea băncilor, un referendum pentru a permite oamenilor să decidă cu privire la deciziile economice, închisoare pentru cei responsabili pentru criză şi rescrierea Constituţiei de către cetăţeni.
S-a menţionat acest lucru în mass-media europene?
S-a comentat cu privire la acest lucru în talkshow-urile politice?
S-au văzut imaginile evenimentelor la televizor?
Bineînţeles că nu. Poporul islandez a fost în măsură să dea o lecţie pentru toată Europa, să se împotrivească întregului sistem şi să ofere o lecţie de democraţie întregii lumi.”
Grecia repeta astazi acelasi scenariu. Premierul grec George Papandreou este pus in fata revoltelor populare foarte asemantoare celor islandeze.
„Poate un conducător să conducă împotriva poporului său? Asta e întrebarea la care trebuie să răspundă Papandreou, şi pe care nici Sarkozy nici Merkel nu o înţeleg”, spune preşedintele Asociaţiei Pro-Democraţia, Cristian Pârvulescu, pentru REALITATEA.NET:
Desi exista atat de multe opinii care critica atitudinea premierului grec, consider ca referedumul este cea mai buna manifestare a democratiei adevarate.
Exemplu cel mai bun este Elvetia unde ” prin referendum cetățenii pot contesta orice lege adoptată de parlament; prin ințiativă legislativă publică ei pot introduce amendamente la constituția federală, elemente care fac Elveția să fie uneori considerată o democrație directă (în contrast cudemocrațiile reprezentative).” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Elve%C8%9Bia)
In spiritul democratiei, poporul elen isi va hotara liber soarta.
cassyland 